Valul de atacuri virulente din ultimele zile îndreptat împotriva primăriței din Apahida, Cristina Belce, a stârnit o reacție fermă din partea colegei sale de la cârma comunei Cojocna, Anca Marcu. Într-o luare de poziție tranșantă, edilul din Cojocna a tras un semnal de alarmă asupra diferenței majore dintre critica legitimă, o obligație de asumat pentru orice persoană aflată într-o funcție publică, și campaniile orchestrate de hărțuire, umilire și denigrare personală.
Reacția vine în contextul în care, pe rețeaua Facebook, au fost distribuite intensiv postări și comentarii agresive la adresa Cristinei Belce. Atacurile au fost lansate prin intermediul unei pagini de social media care se autointitulează „ziar”, deși nu deține un site de știri sau o redacție reală. În spațiul public se vehiculează ipoteza că în spatele acestei platforme anonime s-ar afla formațiuni din opoziția locală din Apahida sau interese legate de sfera imobiliară din zonă.
„Aproape de 70-80 de ani, părinții suferă mai mult decât tine”
Anca Marcu subliniază că cel mai grav aspect al acestor campanii de discreditare este impactul devastator pe care îl au asupra oamenilor din spatele aleșilor locali, în special asupra familiilor care nu au nicio legătură cu deciziile politice: „Drept! Și poate că despre un lucru vorbim prea puțin: cel mai mult suferă părinții și familiile noastre… Iar asta doare cel mai tare! Vine o vreme când nu-ți mai permiți să te joci cu sănătatea celor de acasă. Cu părinți trecuți de 70 de ani, care citesc, aud, se sperie și suferă pentru tine mai mult decât o faci tu.”
Miza financiară versus responsabilitatea uriașă
Primărița din Cojocna aduce în discuție și un alt dezechilibru major din administrația locală: raportul dintre remunerarea financiară și presiunea juridică sau psihologică pe care o suportă un primar de comună.
-
Responsabilitate de milioane de euro: Un primar gestionează bugetul local și proiecte de investiții uriașe, semnătura sa atrăgând răspundere juridică directă.
-
Venituri modeste comparativ cu riscurile: Indemnizația lunară ajunge la aproximativ 7.000 – 8.000 de lei net.
-
Reclamații în lanț: Edilii devin frecvent ținta sesizărilor depuse la diverse instituții ale statului, uneori din simplă șicană politică.
Adresându-se celor care folosesc plângerile anonime sau nefondate ca instrument de presiune, Anca Marcu amintește că procesele pot fi câștigate, însă prețul plătit pentru sănătate nu mai poate fi recuperat: „Poți demonstra că ai avut dreptate. Poți demonstra că ești nevinovat. Dosarul se poate închide, dar până atunci, lunile de stres, telefoanele, întrebările, grijile și nopțile nedormite nu ți le mai dă nimeni înapoi. Nu-ți mai recapeți nici sănătatea consumată de tine sau de ai tăi…”
Unde se termină critica și unde începe hărțuirea?
Oricât de mult ar conta sprijinul comunității și vorbele bune ale cetățenilor întâlniți pe stradă, presiunea continuă exercitată prin mijloace neortodoxe lasă urme adânci.
Concluzia Ancăi Marcu este un apel la decență și o invitație la dezbatere publică privind costul uman al asumării unei funcții de conducere în administrația locală: „Critica face parte dintr-o funcție publică și trebuie să o accepți, dar critica este una, iar hărțuirea, umilirea și reclamațiile făcute doar pentru a lovi sunt cu totul altceva. […] Uneori ajungi să te întrebi: ce folos, dacă între timp stresul și gândurile te fac, încet, din om, neom?
Și poate că despre prețul ăsta al funcțiilor publice ar trebui să vorbim mai des. Nu pentru noi, pentru cei de acasă, care n-au candidat la nicio funcție, dar ajung să plătească împreună cu noi!”